Despre carte: 2007 / Soarta i-a promis un început strălucit și un sfârșit tragic. Cea mai frumoasă oră a Isoldei Izvitskaya (1932–1971) a fost capodopera cinematografiei ruse - filmul lui Grigory Chukhrai „Cea patruzeci și unu”, în care a jucat în tandem cu cel mai popular Oleg Strizhenov de atunci. Puțini oameni înainte de filmare au văzut în grațiosul și frumos absolvent al VGIK Maryutka sălbatică și ascuțită din povestea lui Boris Lavrenev. Dar succesul a depășit toate așteptările. Povestea de dragoste a unui revoluționar pasionat și a unui ofițer al Gărzii Albe este încă imposibil de urmărit fără entuziasm. Și în 1956, când filmul a fost lansat și prezentat la Festivalul de Film de la Cannes, primind acolo un premiu special, actrița a intrat în centrul atenției. Mai târziu, a jucat mai multe roluri - în filmele „La Marea Neagră”, „Părinți and Sons”, „Unique Spring”, „Calling Fire on Ourselves”, „On Thin Ice” și altele. Dar niciunul dintre ei nu va aduce Izvitskaya gloria de odinioară. Și în viața personală - soțul ei a fost artistul de film Eduard Bredun - nu va fi fericită. Cu puțin timp înainte de moarte, Isolda Vasilievna nu a mai apărut pe stradă săptămâni întregi, nefiind scăpat de dependența de alcool pe care o învățase soțul ei. Când ușa a fost spartă, a fost găsită moartă în bucătărie, unde zăcuse zile întregi... Cartea criticului de film Natalia Tendora este despre o actriță frumoasă și o femeie admirată de milioane, despre blestemul familiei care atârnă asupra ei. soarta.